Clima
Poziţia geografică a comunei se încadrează în zona de interferenţă a vânturilor vestice cu cele estice şi a celor de la nord-est.
Climatul este umed, cu ierni aspre şi veri călduroase. Temperatura medie anuală este de 9,8 °C, variind de la +20,7 °C vara, la -1,5 °C, iarna.
Precipitaţiile atmosferice constituie sursa principală de umezire a solului. Viscolul este un fenomen des întâlnit iarna, caracterizat prin căderi abundente de zăpadă.
Astfel în pădurile comunei Suseni temperatura medie anuală se menţine mai scăzută faţă de terenurile descoperite din jur. Vara însă diferenţele de temperatură sunt mai mari variind între 8-10°C.
Se constată o creştere apreciabilă a precipitaţiilor în zona pădurilor în comparaţie cu, câmpurile. Pentru zona sudică a judeţului Argeş media anuală este în jur de 10 °C, la Suseni media anuală este de 9,8 °C.
Iarna, anotimpul cel mai răcoros se înregistrează o temperatură medie de 1,5 °C, iar vara, anotimpul cel mai călduros, media se ridică la + 20,7°C.
Temperaturile maxime depăşesc de regulă cu puţin +30°C iar maxima absolută a zonei a fost de +41°C înregistraţi la Goleşti Bădii-Topoloveni la 14 august 1946.
Anotimurile de tranziţie, primăvara şi toamna au aproximativ aceeaşi temperatură. Diferenţele din punct de vedere termic sunt aproape inexistente. Media anotimpului de primăvară arată că în perioada de vegetaţie plantele au căldură suficientă pentru dezvoltarea şi ajungerea lor la maturitate.
În ceea ce priveşte temperaturile lunare în ianuarie, luna cea mai rece, media ajunge la – 3,2°C, pentru ca în luna iulie,luna cea mai călduroasă temperaturile medii să atingă valori de + 21,1°C. În cursul anului se constată că temperaturile cresc din luna ianuarie până în luna iulie şi descresc din iulie până în decembrie. Amplitudinea termină rezultă din diferenţa dintre temperatura lunii celei mai calde şi celei mai reci, fiind de 24,9°C.

Regimul precipitaţiilor 
Precipitaţiile atmosferice constituie sursa principală de umezire a solului, de alimentare a pânzelor freatice şi a bazinelor hidrografice sursa evacuării continentale precum şi agentul activ de erodare a solului.
Cunoaşterea caracteristicilor repartiţiei şi regimului lor este deosebit de necesar în silvicultură şi agricultură, astfel că în zona de câmpie cad precipitaţii reduse în general. Valorile medii anuale se ridică la 660-670 ml conform datelor înregistrate la Mozăceni şi Piteşti regimul anual al precipitaţiilor atmosferice se prezintă astfel:

Media anuală 668,2 ml
Media primăverii 128,6 ml
Media verii 204,3 ml
Media toamnei 164,6 ml
Media iernii 175,3 ml
Cea mai mare cantitate cade în lunile mai şi iunie şi variază între 92 ml la Piteşti, nordul zonei studiate, 86 ml la Costeşti în partea centrală şi 86 ml la Mozăceni în estul regiunii. Minimul se produce în intervalul ianuarie- martie, culminând în martie, când însumează 38,2 ml la Costeşti.
Cantităţile mari de precipitaţii din luna iulie sunt legate de intensificarea activităţii ciclonice care se dezvoltă de-alungul frontului polar cât şi datorită convecţiei termice din cadrul maselor de aer din partea inferioară a ciclonilor.

Vânturile
Distribuţia maselor de aer pe anotimpuri este neuniformă. Se constată o predominare a maselor de aer vestice, nord-vestice vara şi sud-estice primăvara; iarna şi uneori vara îşi fac apariţia mase de aer estice, nord-estice care iarna duc la spulberarea zăpezii şi la dezgolirea culturilor agricole de toamnă, iar vara la accentuarea secetei. Vânturile din direcţia sudică şi sud-estică nu provoacă vătămări prin acţiunea lor mecanică, iar prin faptul că sunt calde şi uscate influenţează foarte mult culturile de porumb,pomii fructiferi,etc.

 Hidrografia

Teritoriul comunei Suseni este străbătută de ape mari curgătoare. Cea mai mare arteră hidrografică o constituie Dâmbovnicul care până nu demult avea un debit mic de apă, iar temporar seca. Reţeaua hidrografică aparţine bazinului râului Argeş şi drenează zona până la cumpăna apelor dinspre Teleorman. Deversarea rezidurilor industriale de la combinatul petrochimic Piteşti a contribuit la o accentuată poluare a acestui râu şi la distrugerea vegetaţiei şi faunei din el şi din luncă. De aceea singura sursă de apă o constituie pânza de apă freatică.
Dâmbovnicul îşi are izvoarele în terasa a doua a Argeşului pe teritoriul comunei Bradu, satul Geamăna şi se varsă în râul Neajlov spre nord-vest de comuna Clejani.
Ca afluenţi primeşte mai multe pâraie, pe partea stângă se află Mozacul care izvorăşte de pe teritoriul comunei Oarja, drenează teritoriul satului Ţuţuleşti în partea de răsărit la hotarul cu satul Cireşani, comuna Căteasca şi se varsă în Dâmbovnic pe teritoriul comunei Tei.
Pe partea stângă mai primeşte Pârâul Valea Ulmilor care drenează satul Ştefăneşti. Pe partea dreaptă primul afluent al Dâmbovnicului care izvorăşte de pe teritoriul com. Broşteni, stăbate satele Suseni, Găleşeşti pe direcţia nord-vest, sud-est şi se varsă în Dâmbovnic în punctul Podul Pădureni,sat Ţuţuleşti.
Lungimea râului Dâmbovnic este de 129 km iar suprafaţa bazinului hidrografic însumează 720 km pătraţi.
Majoritatea pârâielor care se varsă în Dâmbovnic sunt alimentate din ploi şi din topirea zăpezilor(martie, aprilie şi din ploi aversale de vară şi toamnă, ocrombrie şi noiembrie). Deci, variaţia debitului acestuia este legată de regimul precipitaţiilor Linţa şi Strâmbu datorită malurilor joase în timpul ploilor abundente se revarsă producând pagube destul de mari gospodăriilor, locuitorilor şi culturilor agricole din împrejurimi.
Începând cu 1986 cursurile lor au fost regularizate prin adâncirea albiilor, s-au refăcut podurile ce trec peste ele. Au fost introduse în agricultură pe raza comunei 42 ha pe Valea Strâmbu şi 35 ha pe Valea Linţei. I s-au schimbat albiile minore, formând cursul cu mai puţine meandre.
Temperatura medie anuală a apei din reţeaua hidrografică este ridicată variind între 10-12 grade C. Vara, temperatura apei ajunge la 25 grade C, aceste valori ridicate datorându-se şi faptului ca este alimentată cu apă industrială cu multe reziduri deversate.
Fenomenul de îngheţ în reţeaua hidrografică a comunei începe de timpuriu în anii cu influenţe continentale, respectiv cu luna noiembrie şi întârziind până în luna februarie.
Perioada de îngheţ în bazinul hidrografic variază între 36 şi 60 de zile/an.
Dezgheţul apare de obicei, în câteva zile în bazinele râurilor şi pâraiele existente dar încălzirea rapidă se produce din sudul regiunii.
Dintre toate aceste ape, numai râul Dâmbovnic are un curs permanent, iar celelalte numai în timpul ploilor.

Lacurile
Lacurile sunt reprezentate prin iazuri, heleşteuri pe care sătenii le amenajează în vederea acoperirii necesarului gospodăriilor. Adâncimea lacurilor ajunge de la 2 la 8 m, apa lor fiind folosită la adăpatul animalelor şi la irigatul grădinilor.

Apele subterane
Apa freatică se găseşte la adâncimi diferite în funcţie de relief şi alcătuirea geologică. În lunci, pânza freatică se găseşte la 10-20 m situaţie demonstrată la fântânile din raza localităţii. Pe teritoriul comunei se întâlnesc 15 puţuri care au apă permanentă: la Biserica Găleşeşti, la Pistol, Piţurcă care are 36 m adâncime şi alimentează tot satul. În foarte multe gospodării s-au săpat puţuri propri.În anii secetoşi adâncimea lor creşte.

Solurile
Din punct de vedere geologic, teritoriul studiat aparţine Platformei Moesice cu sectoarele ei foarte vechi (airhaic, carelian, baicalian).
Peste fundamentul construit din şisturi cristaline cutate la sfârşitul precambrianului s-au depus serii de sedimente, începâand din paleozoic şi continuând neînrerupt pâană la cuaternar concomitent cu afundarea fundamentului până la 8000-9000 m adâncime în sudul Carpaţilor meridionali. Sedimentele acumulate sunt reprezentate prin pietrişuri, nisipuri, argile din paleozoic, mezozoic şi neozoic. Ultimele formaţiuni aparţin cuaternarului. Ele au fost depuse în lacul Getic care s-a retras treptat spre sud. Peste aceste stive groase de sedimente s-au depus diverse formaţiuni ce constituie substratul litologic pe care s-au format soluri negre cu diferite grade de podzolire.
Depozitele de pietrişuri şi nisipuri intercalate cu argile, s-au depus căpătând aspectul unui anticlinal Albota, Bradu, Oarja.
În partea centrală a zonei sudice a judeţului Argeş formaţiunile geologice de la suprafaţă aparţin ca vârstă cuternarului fiind reprezentate prin depozite deluvial şi proluvial.
Pe intervalul Teleorman-Dâmbovnic la latitudinea comunei Suseni, se găsesc pietrişuri ,nisipuri şi reduse intercalaţii de argile galbene, nisipoase, peste care s-au depus nisipuri argiloase de tip loasoid cu grosimi cuprinse între 3 şi 8 m care sunt atribuite părţii terminale a pleistocenului superior, pe baza poyiţiei lui stratigrafice.
Spre nordul acestui interfluviu îşi fac apariţia nisipuri argiloase, cenuşii-gălbui cu concreţiuni calcaroase a căror grosime variează între 5 şi 10 m şi care au fost încadrate în partea mijlocie a pleistocenului superior.
În perimetrul cuprins între localităţile Bradu şi Suseni se găseşte o fâşie mult mai îngustă în partea de sud-est, formată din pietrişuri şi nisipuri. Aceste depozite au grosimi între 3 şi 7 m şi conţin resturi de Parilephas Trogontheri pe baza cărora au fost atribuite părţii inferioare a pleistocenului superior.
În luncile râurilor substratul litologic este alcătuit din aluviuni recente, pietrişuri şi nisipuri, iar solul este de tip aluvional.
Substratul litologic al câmpiei s-a format în cuaternar. Terasele şi luncile foarte înguste sunt alcătuite din depozite cuaternare. Cele trei terase existente au pus în evidenţă solul în grosime de 0,30 m sub care se află argila cafenie, plastic vâscoasă cu grosimi diferite.
Substratul de argila „roca mamă” pe seama căreia s-au format solurile teritoriului cercetat se găseşte nisip, pietriş, care reprezintă importanţă economică pentru localitate, fiind folosit la pietruirea şoselelor.
Analizând o serie de materiale de specialitate s-a constatat că pe teritoriul comunei se disting mai multe tipuri şi subtipuri genetice de soluri:
– soluri brune lovice
– soluri argiloiluviale brune, podzolite, erodate
– soluri iliviale brune
– soluri intrazonale hidromorfe lăcovişte.

Flora
Relieful şi solurile, condiţiile climatice şi acţiunea antropică trecută şi prezentă îşi găsesc reflectarea în învelişiul actual din vegetaţie. Acţiunea dintre factorii amintiţi apar mai clar în suprafeţele reduse din ce în ce, ale pâlcurilor de pădure cu frunze căzătoare de stejar şi frasin ce mărginesc vetrele satului. Acestea sunt reduse la câţiva arbori la care se pot observa diferite înălţimi ale copacilor .
Defrişarea neraţională a pădurilor ce existau în urmă cu peste 100 de ani a determinat extinderea vegetaţiei de stepă, vegetaţia lemnoasă fiind reprezentată numai prin plopi, frasini şi arbori de esenţă moale. Pajiştele de câmpie apartin subzonei silvostepise din Câmpia Română. Suprafeţe întinse care în trecut erau acoperite cu gorun sunt azi ocupate de terenuri agricole şi pajişti stepizate secundare care au în compoziţia lor atât plante mezofile precum iarba vântului, cât şi plante xerofile ca păşunile stepice.
În zona stejăretului cea mai mare întindere revine terenurilor agricole bine dezvoltate pe locul pădurilor de car şi gârniţă şi al pajiştilor stepice sau stepizate secundare în a căror compoziţie intră diferite păşuni stepice.
Plantele medicinale care pot fi recoltate atât din poienile pădurilor cât şi de pe islazuri şi vâlcele sunt: muşeţelul, păpădia, pătlagina, sunatoarea, troscot, coada şoricelului, brusturul, cicoarea, albăstrele, etc.

Vegetaţia de lunca
Asociatiile vegetale intrazonale sunt reprezentate în principal, prin vegetaţia de luncă cu o floră specifică formată dintr-o serie de specii lemnoase şi ierboase care prezintă adaptări şi caractere ecolocice specifice. Deoarece luncile râurilor ce strabat localitatea Suseni nu sunt prea bine conturate iar în unele locuri vegetaţia specifică de luncă a fost înlocuită de culturi agicole aceasta a fost mai greu stabilită. Totuşi în vegetaţia de luncă se observă: specii arborescente ca sălcii, plopi, răchite. Foarte mult apare salcâmul care prin anii 60 alcătuia adevărate areale alungite ce mărgineau văile râurilor. Astăzi au rămas foarte puţini datorită tăierilor efectuate de localnici cu ocazia regularizării cursurilor pâraielor Linţa şi Strâmbu.
Pădurile 
Pădurile situează judeţul Argeş pe locul IV între judeţele ţării în ceea ce priveşte suprafaţa ocupată. Ele sunt însă mai întinse în jumătatea nordică pe când în cea sudică gasim numai 8% din teritoriu , deci un procent foarte redus, dar superior mediei pe ţară. Comuna Suseni se încadrează în zona pădurilor mezoxerofite a pajiştilor secundare stepizate instalate în locul acestor păduri în a căror compoziţie intră diferite păiuşuri stepizate .
Se mai găsesc mici păduri amestecate de : jugastru, tei, gârniţă. Întineri mari le ocupă terenuri agricole pe locurile pădurilor de stejar şi gârniţă şi ale pajiştilor stepizate. Din punct de vedere geobotanic teritoriul studiat se află în zona de trecere la pădure în zona de silvostepă.

Fauna
Alături de vegetaţie şi soluri, fauna constituie un element important al cadrului natural reflectând în linii generale condiţiile fizico-geografice acolo unde intervenţia omului a avut o amploare mai mică fauna s-a păstrat mai bine fiind reprezentată printr-un număr mai mare de indivizi, totuşi contrastele climatice dintre iarnă şi vară, ariditatea accentuată, lipsa de adăpost şi vegetaţie mai puţin bogată sunt elemente care au contribuit la alegerea faunei alături de mecanizarea lucrărilor agricole.

Fauna de stepă
În zona localităţii Suseni ocupată de terenuri agicole şi pajişti stepizate fauna cuprinde specii de rozătoare: popândăul, hârciogul, şoarece de câmp, iepure de câmp, în acest biotop îşi duc viaţa şi animale carnivore precum viezurele, vulpea, iar lupul a dispărut de pe raza localităţii.
Dintre păsări pe teritoriul cercetat trăiesc: potârnichi, prepeliţa, etc. Lumea insectelor este alcătuită din greieri, furnici, cosaşi, lăcuste. Sunt prezente de asemenea şi reptilele.

Fauna de pădure
În general în pădurile comunei îşi duc viaţa o serie de animale cum sunt veveriţa, iepurele, căprioara, dihorul, nevăstuica, vulpea, viezurele, etc. Păsările mai răspândite sunt : ciocârlia de pădure, gaiţa, mierla, pupăza, privighetoarea mică. Scoarţa arboricola este cercetată de păsări insectivore, cele mai reprezentative fiind cicănitoarea şi graurii.

Fauna de luncă şi fauna acvatică 
Vegetaţia din luncă şi zăvoaie adăposteşte o faună care îşi caută hrana în apă sau la marginea apei sau duc o viaţă anfibie. Dintre mamifere,mai numeroase sunt iepurii, însă adevăraţii stăpâni ai acestui domeniu sunt: prigoarea, lăstunul de mal, codobatura, cucul, dumbrăveanca care iernează în Africa.
Importante pentru vânat sunt gâştele sălbatice în cazul de faţă la heleşteele Raicu şi Popi. Pe lângă locurile amenajate îşi fac apariţia berzele şi stârcii, dar şi stoluri de pescărişi, fluierari, etc. Apar sporadic racul, cleanul, apoi diferite insecte, viermi, care se hrănesc cu resturi organice. În iazuri şi heleştee trăiesc crapul, caracuda, carasul, răşioara, iar pe fundul lacurilor se găsesc anumiţi viermi şi larve, melci, raci.