Istoricul localității

Prima atestare documentară despre comuna Suseni datează din 15 iunie 1505, în actul întocmit de Radu cel Mare (1495-1508) prin care îl împroprietăreşte pe preotul Frâncu şi pe alţi câţiva cu proprietăţi moştenite.

 

Dintre satele comunei, ca vechime, se remarcă satul Gălăşeşti. Încă din anul 1730, un anume preot Dobre Upcea, care vine dinspre Sălătruc, cumpără o fâşie de pământ şi construieşte în anul 1781, împreună cu fii săi, deveniţi preoţi la rândul lor, biserica Gălăşeşti, devenită astăzi monument istoric.


Biserica este amplasată pe malul drept al pârâului Linţa, poziţia sa pe acest mal înalt, asigurându-i o bună vizibilitate de la mare distanţă. Satul Gălăşeşti a devenit astfel un centru cultural, iar spre sfârşitul secolului XVIII a devenit centru de plasă.

 

Satul Suseni s-a constituit din localităţile Suseni şi Boiereşti ("de la boierii de pe vremuri"), ocolnita de hotărnicie datată în anul 1817, având printre stăpânii acestor moşii pe numitul Damaschin, slujitor la Curtea domnească. Neagoe Basarab, prin documentul înscris în 26 noiembrie 1520, îi dăruieşte jupanului Baldovin Pârcălab moşia de la Balta Neagră, din satul Cerşani.

 

Satul Ştefăneşti se află în apropierea vechiului drum al negustorilor Piteşti -Glavacioc - Giurgiu, pe locul în care boierul Ştefănescu a construit o cârciumă.

 

După plecarea tătarilor, un cioban, Matei Ţuţu (numele trăgându-l-se de la căciula cu moţ pe care o purta), a poposit şi şi-a întemeiat o gospodărie pe locul actualului sat Ţuţuleşti.

 

În ultima vreme, istoricii au intensificat cercetările pentru identificarea Rovinelor, dealuri aflate pe teritoriul comunei Suseni, unde la 10 octombrie 1394, mica oaste a lui Mircea cel Bătrân a învins oastea invadatorilor turci, condusă de Baiazid. Despre existenţa Rovinelor pe teritoriul comunei s-a ocupat şi istoricul Barbu Câmpineanu, iar până în anul 1962, au existat pe teritoriul comunei pădurile Rovine, Rovinele Ţuţuleşti, Tufele Roşii şi Ţuţuleasca.

ultima actualizare: