Clima
Poziţia geografică a comunei se încadrează în zona de interferenţă a
vânturilor vestice cu cele estice şi a celor de la nord-est.
Climatul este umed, cu ierni aspre şi veri călduroase. Temperatura medie
anuală este de 9,8 °C, variind de la +20,7 °C vara, la -1,5 °C, iarna.
Precipitaţiile atmosferice constituie sursa principală de umezire a
solului. Viscolul este un fenomen des întâlnit iarna, caracterizat prin
căderi abundente de zăpadă.
Astfel în pădurile comunei Suseni temperatura medie anuală se menţine
mai scăzută faţă de terenurile descoperite din jur. Vara însă
diferenţele de temperatură sunt mai mari variind între 8-10°C.
Se constată o creştere apreciabilă a precipitaţiilor în zona pădurilor
în comparaţie cu, câmpurile. Pentru zona sudică a judeţului Argeş media
anuală este în jur de 10 °C, la Suseni media anuală este de 9,8 °C.
Iarna, anotimpul cel mai răcoros se înregistrează o temperatură medie de
1,5 °C, iar vara, anotimpul cel mai călduros, media se ridică la +
20,7°C.
Temperaturile maxime depăşesc de regulă cu puţin +30°C iar maxima
absolută a zonei a fost de +41°C înregistraţi la Goleşti
Bădii-Topoloveni la 14 august 1946.
Anotimurile de tranziţie, primăvara şi toamna au aproximativ aceeaşi
temperatură. Diferenţele din punct de vedere termic sunt aproape
inexistente. Media anotimpului de primăvară arată că în perioada de
vegetaţie plantele au căldură suficientă pentru dezvoltarea şi ajungerea
lor la maturitate.
În ceea ce priveşte temperaturile lunare în ianuarie, luna cea mai rece,
media ajunge la – 3,2°C, pentru ca în luna iulie,luna cea mai
călduroasă temperaturile medii să atingă valori de + 21,1°C. În cursul
anului se constată că temperaturile cresc din luna ianuarie până în luna
iulie şi descresc din iulie până în decembrie. Amplitudinea termină
rezultă din diferenţa dintre temperatura lunii celei mai calde şi celei
mai reci, fiind de 24,9°C.
Regimul precipitaţiilor
Precipitaţiile atmosferice constituie sursa principală de umezire a
solului, de alimentare a pânzelor freatice şi a bazinelor hidrografice
sursa evacuării continentale precum şi agentul activ de erodare a
solului.
Cunoaşterea caracteristicilor repartiţiei şi regimului lor este deosebit
de necesar în silvicultură şi agricultură, astfel că în zona de câmpie
cad precipitaţii reduse în general. Valorile medii anuale se ridică la
660-670 ml conform datelor înregistrate la Mozăceni şi Piteşti regimul
anual al precipitaţiilor atmosferice se prezintă astfel:
Media anuală 668,2 ml
Media primăverii 128,6 ml
Media verii 204,3 ml
Media toamnei 164,6 ml
Media iernii 175,3 ml
Cea mai mare cantitate cade în lunile mai şi iunie şi variază între 92
ml la Piteşti, nordul zonei studiate, 86 ml la Costeşti în partea
centrală şi 86 ml la Mozăceni în estul regiunii. Minimul se produce în
intervalul ianuarie- martie, culminând în martie, când însumează 38,2 ml
la Costeşti.
Cantităţile mari de precipitaţii din luna iulie sunt legate de
intensificarea activităţii ciclonice care se dezvoltă de-alungul
frontului polar cât şi datorită convecţiei termice din cadrul maselor de
aer din partea inferioară a ciclonilor.
Vânturile
Distribuţia maselor de aer pe anotimpuri este neuniformă. Se constată o
predominare a maselor de aer vestice, nord-vestice vara şi sud-estice
primăvara; iarna şi uneori vara îşi fac apariţia mase de aer estice,
nord-estice care iarna duc la spulberarea zăpezii şi la dezgolirea
culturilor agricole de toamnă, iar vara la accentuarea secetei.
Vânturile din direcţia sudică şi sud-estică nu provoacă vătămări prin
acţiunea lor mecanică, iar prin faptul că sunt calde şi uscate
influenţează foarte mult culturile de porumb,pomii fructiferi,etc.
Hidrografia
Teritoriul comunei Suseni este străbătută de ape mari curgătoare. Cea
mai mare arteră hidrografică o constituie Dâmbovnicul care până nu
demult avea un debit mic de apă, iar temporar seca. Reţeaua hidrografică
aparţine bazinului râului Argeş şi drenează zona până la cumpăna apelor
dinspre Teleorman. Deversarea rezidurilor industriale de la combinatul
petrochimic Piteşti a contribuit la o accentuată poluare a acestui râu
şi la distrugerea vegetaţiei şi faunei din el şi din luncă. De aceea
singura sursă de apă o constituie pânza de apă freatică.
Dâmbovnicul îşi are izvoarele în terasa a doua a Argeşului pe teritoriul
comunei Bradu, satul Geamăna şi se varsă în râul Neajlov spre nord-vest
de comuna Clejani.
Ca afluenţi primeşte mai multe pâraie, pe partea stângă se află Mozacul
care izvorăşte de pe teritoriul comunei Oarja, drenează teritoriul
satului Ţuţuleşti în partea de răsărit la hotarul cu satul Cireşani,
comuna Căteasca şi se varsă în Dâmbovnic pe teritoriul comunei Tei.
Pe partea stângă mai primeşte Pârâul Valea Ulmilor care drenează satul
Ştefăneşti. Pe partea dreaptă primul afluent al Dâmbovnicului care
izvorăşte de pe teritoriul com. Broşteni, stăbate satele Suseni,
Găleşeşti pe direcţia nord-vest, sud-est şi se varsă în Dâmbovnic în
punctul Podul Pădureni,sat Ţuţuleşti.
Lungimea râului Dâmbovnic este de 129 km iar suprafaţa bazinului hidrografic însumează 720 km pătraţi.
Majoritatea pârâielor care se varsă în Dâmbovnic sunt alimentate din
ploi şi din topirea zăpezilor(martie, aprilie şi din ploi aversale de
vară şi toamnă, ocrombrie şi noiembrie). Deci, variaţia debitului
acestuia este legată de regimul precipitaţiilor Linţa şi Strâmbu
datorită malurilor joase în timpul ploilor abundente se revarsă
producând pagube destul de mari gospodăriilor, locuitorilor şi
culturilor agricole din împrejurimi.
Începând cu 1986 cursurile lor au fost regularizate prin adâncirea
albiilor, s-au refăcut podurile ce trec peste ele. Au fost introduse în
agricultură pe raza comunei 42 ha pe Valea Strâmbu şi 35 ha pe Valea
Linţei. I s-au schimbat albiile minore, formând cursul cu mai puţine
meandre.
Temperatura medie anuală a apei din reţeaua hidrografică este ridicată
variind între 10-12 grade C. Vara, temperatura apei ajunge la 25 grade
C, aceste valori ridicate datorându-se şi faptului ca este alimentată cu
apă industrială cu multe reziduri deversate.
Fenomenul de îngheţ în reţeaua hidrografică a comunei începe de timpuriu
în anii cu influenţe continentale, respectiv cu luna noiembrie şi
întârziind până în luna februarie.
Perioada de îngheţ în bazinul hidrografic variază între 36 şi 60 de zile/an.
Dezgheţul apare de obicei, în câteva zile în bazinele râurilor şi
pâraiele existente dar încălzirea rapidă se produce din sudul regiunii.
Dintre toate aceste ape, numai râul Dâmbovnic are un curs permanent, iar celelalte numai în timpul ploilor.
Lacurile
Lacurile sunt reprezentate prin iazuri, heleşteuri pe care sătenii le
amenajează în vederea acoperirii necesarului gospodăriilor. Adâncimea
lacurilor ajunge de la 2 la 8 m, apa lor fiind folosită la adăpatul
animalelor şi la irigatul grădinilor.
Apele subterane
Apa freatică se găseşte la adâncimi diferite în funcţie de relief şi
alcătuirea geologică. În lunci, pânza freatică se găseşte la 10-20 m
situaţie demonstrată la fântânile din raza localităţii. Pe teritoriul
comunei se întâlnesc 15 puţuri care au apă permanentă: la Biserica
Găleşeşti, la Pistol, Piţurcă care are 36 m adâncime şi alimentează tot
satul. În foarte multe gospodării s-au săpat puţuri propri.În anii
secetoşi adâncimea lor creşte.
Solurile
Din punct de vedere geologic, teritoriul studiat aparţine Platformei
Moesice cu sectoarele ei foarte vechi (airhaic, carelian, baicalian).
Peste fundamentul construit din şisturi cristaline cutate la sfârşitul
precambrianului s-au depus serii de sedimente, începâand din paleozoic
şi continuând neînrerupt pâană la cuaternar concomitent cu afundarea
fundamentului până la 8000-9000 m adâncime în sudul Carpaţilor
meridionali. Sedimentele acumulate sunt reprezentate prin pietrişuri,
nisipuri, argile din paleozoic, mezozoic şi neozoic. Ultimele formaţiuni
aparţin cuaternarului. Ele au fost depuse în lacul Getic care s-a
retras treptat spre sud. Peste aceste stive groase de sedimente s-au
depus diverse formaţiuni ce constituie substratul litologic pe care s-au
format soluri negre cu diferite grade de podzolire.
Depozitele de pietrişuri şi nisipuri intercalate cu argile, s-au depus căpătând aspectul unui anticlinal Albota, Bradu, Oarja.
În partea centrală a zonei sudice a judeţului Argeş formaţiunile
geologice de la suprafaţă aparţin ca vârstă cuternarului fiind
reprezentate prin depozite deluvial şi proluvial.
Pe intervalul Teleorman-Dâmbovnic la latitudinea comunei Suseni, se
găsesc pietrişuri ,nisipuri şi reduse intercalaţii de argile galbene,
nisipoase, peste care s-au depus nisipuri argiloase de tip loasoid cu
grosimi cuprinse între 3 şi 8 m care sunt atribuite părţii terminale a
pleistocenului superior, pe baza poyiţiei lui stratigrafice.
Spre nordul acestui interfluviu îşi fac apariţia nisipuri argiloase,
cenuşii-gălbui cu concreţiuni calcaroase a căror grosime variează între 5
şi 10 m şi care au fost încadrate în partea mijlocie a pleistocenului
superior.
În perimetrul cuprins între localităţile Bradu şi Suseni se găseşte o
fâşie mult mai îngustă în partea de sud-est, formată din pietrişuri şi
nisipuri. Aceste depozite au grosimi între 3 şi 7 m şi conţin resturi de
Parilephas Trogontheri pe baza cărora au fost atribuite părţii
inferioare a pleistocenului superior.
În luncile râurilor substratul litologic este alcătuit din aluviuni
recente, pietrişuri şi nisipuri, iar solul este de tip aluvional.
Substratul litologic al câmpiei s-a format în cuaternar. Terasele şi
luncile foarte înguste sunt alcătuite din depozite cuaternare. Cele trei
terase existente au pus în evidenţă solul în grosime de 0,30 m sub care
se află argila cafenie, plastic vâscoasă cu grosimi diferite.
Substratul de argila „roca mamă” pe seama căreia s-au format solurile
teritoriului cercetat se găseşte nisip, pietriş, care reprezintă
importanţă economică pentru localitate, fiind folosit la pietruirea
şoselelor.
Analizând o serie de materiale de specialitate s-a constatat că pe
teritoriul comunei se disting mai multe tipuri şi subtipuri genetice de
soluri:
– soluri brune lovice
– soluri argiloiluviale brune, podzolite, erodate
– soluri iliviale brune
– soluri intrazonale hidromorfe lăcovişte.
Flora
Relieful şi solurile, condiţiile climatice şi acţiunea antropică trecută
şi prezentă îşi găsesc reflectarea în învelişiul actual din vegetaţie.
Acţiunea dintre factorii amintiţi apar mai clar în suprafeţele reduse
din ce în ce, ale pâlcurilor de pădure cu frunze căzătoare de stejar şi
frasin ce mărginesc vetrele satului. Acestea sunt reduse la câţiva
arbori la care se pot observa diferite înălţimi ale copacilor .
Defrişarea neraţională a pădurilor ce existau în urmă cu peste 100 de
ani a determinat extinderea vegetaţiei de stepă, vegetaţia lemnoasă
fiind reprezentată numai prin plopi, frasini şi arbori de esenţă moale.
Pajiştele de câmpie apartin subzonei silvostepise din Câmpia Română.
Suprafeţe întinse care în trecut erau acoperite cu gorun sunt azi
ocupate de terenuri agricole şi pajişti stepizate secundare care au în
compoziţia lor atât plante mezofile precum iarba vântului, cât şi plante
xerofile ca păşunile stepice.
În zona stejăretului cea mai mare întindere revine terenurilor agricole
bine dezvoltate pe locul pădurilor de car şi gârniţă şi al pajiştilor
stepice sau stepizate secundare în a căror compoziţie intră diferite
păşuni stepice.
Plantele medicinale care pot fi recoltate atât din poienile pădurilor
cât şi de pe islazuri şi vâlcele sunt: muşeţelul, păpădia, pătlagina,
sunatoarea, troscot, coada şoricelului, brusturul, cicoarea, albăstrele,
etc.
Vegetaţia de lunca
Asociatiile vegetale intrazonale sunt reprezentate în principal, prin
vegetaţia de luncă cu o floră specifică formată dintr-o serie de specii
lemnoase şi ierboase care prezintă adaptări şi caractere ecolocice
specifice. Deoarece luncile râurilor ce strabat localitatea Suseni nu
sunt prea bine conturate iar în unele locuri vegetaţia specifică de
luncă a fost înlocuită de culturi agicole aceasta a fost mai greu
stabilită. Totuşi în vegetaţia de luncă se observă: specii arborescente
ca sălcii, plopi, răchite. Foarte mult apare salcâmul care prin anii 60
alcătuia adevărate areale alungite ce mărgineau văile râurilor. Astăzi
au rămas foarte puţini datorită tăierilor efectuate de localnici cu
ocazia regularizării cursurilor pâraielor Linţa şi Strâmbu.
Pădurile
Pădurile situează judeţul Argeş pe locul IV între judeţele ţării în ceea
ce priveşte suprafaţa ocupată. Ele sunt însă mai întinse în jumătatea
nordică pe când în cea sudică gasim numai 8% din teritoriu , deci un
procent foarte redus, dar superior mediei pe ţară. Comuna Suseni se
încadrează în zona pădurilor mezoxerofite a pajiştilor secundare
stepizate instalate în locul acestor păduri în a căror compoziţie intră
diferite păiuşuri stepizate .
Se mai găsesc mici păduri amestecate de : jugastru, tei, gârniţă.
Întineri mari le ocupă terenuri agricole pe locurile pădurilor de stejar
şi gârniţă şi ale pajiştilor stepizate. Din punct de vedere geobotanic
teritoriul studiat se află în zona de trecere la pădure în zona de
silvostepă.
Fauna
Alături de vegetaţie şi soluri, fauna constituie un element important al
cadrului natural reflectând în linii generale condiţiile
fizico-geografice acolo unde intervenţia omului a avut o amploare mai
mică fauna s-a păstrat mai bine fiind reprezentată printr-un număr mai
mare de indivizi, totuşi contrastele climatice dintre iarnă şi vară,
ariditatea accentuată, lipsa de adăpost şi vegetaţie mai puţin bogată
sunt elemente care au contribuit la alegerea faunei alături de
mecanizarea lucrărilor agricole.
Fauna de stepă
În zona localităţii Suseni ocupată de terenuri agicole şi pajişti
stepizate fauna cuprinde specii de rozătoare: popândăul, hârciogul,
şoarece de câmp, iepure de câmp, în acest biotop îşi duc viaţa şi
animale carnivore precum viezurele, vulpea, iar lupul a dispărut de pe
raza localităţii.
Dintre păsări pe teritoriul cercetat trăiesc: potârnichi, prepeliţa,
etc. Lumea insectelor este alcătuită din greieri, furnici, cosaşi,
lăcuste. Sunt prezente de asemenea şi reptilele.
Fauna de pădure
În general în pădurile comunei îşi duc viaţa o serie de animale cum sunt
veveriţa, iepurele, căprioara, dihorul, nevăstuica, vulpea, viezurele,
etc. Păsările mai răspândite sunt : ciocârlia de pădure, gaiţa, mierla,
pupăza, privighetoarea mică. Scoarţa arboricola este cercetată de păsări
insectivore, cele mai reprezentative fiind cicănitoarea şi graurii.
Fauna de luncă şi fauna acvatică
Vegetaţia din luncă şi zăvoaie adăposteşte o faună care îşi caută hrana
în apă sau la marginea apei sau duc o viaţă anfibie. Dintre mamifere,mai
numeroase sunt iepurii, însă adevăraţii stăpâni ai acestui domeniu
sunt: prigoarea, lăstunul de mal, codobatura, cucul, dumbrăveanca care
iernează în Africa.
Importante pentru vânat sunt gâştele sălbatice în cazul de faţă la
heleşteele Raicu şi Popi. Pe lângă locurile amenajate îşi fac apariţia
berzele şi stârcii, dar şi stoluri de pescărişi, fluierari, etc. Apar
sporadic racul, cleanul, apoi diferite insecte, viermi, care se hrănesc
cu resturi organice. În iazuri şi heleştee trăiesc crapul, caracuda,
carasul, răşioara, iar pe fundul lacurilor se găsesc anumiţi viermi şi
larve, melci, raci.